,,Frica este o emoție firească cu foarte multe nuanțe și care poate fi recunoscută de la un mic sentiment de teamă sau îngrijorare și poate merge până la groază și disperare. Ea are rolul de a ne proteja, de a avea grija de noi. Datorită acestei emoții am supraviețuit de-alungul vremurilor amenințătoare și datorită ei simțim atunci când suntem în pericol și astăzi. Indiferent ce înseamnă pericol, pentru fiecare în parte. Așa că ne putem raporta la frică că la un instinct primar menit să ne ajute în viață.
Frica este experimentată prin intermediul corpului în diferite moduri. În cele mai multe cazuri în prima parte a acestei experiente, se schimbă temperatura corpului, se schimbă culoarea pielii, se schimbă ritmul și frecvența respirației, se dilată pupilele, se contractă mușchii, sângele aleargă mai repede prin vene iar funcțiile corpului care nu ne sunt absolut necesere în acel moment se opresc.
( cum ar fi digestia).
Când apare frica? Atunci când sistemul nostru nervos a hotărât că suntem în pericol și avem nevoie să ne apăram într-un mod sau altul. Cu foarte mult timp în urmă pericolul era mai ușor de definit. Era omul, era tigrul , omului i se făcea frică să nu fie atacat și omorât de tigru, așa că i se făcea frică și încerca să supravietuisca mobilizandu-și toate resursele în aceasta direcție. Resurse care pot activa cele trei răspunsuri de bază la frică: fuga, lupta sau înghețul. Înghețul fiind o stare de paralizie în care reacția este inghetata.
Această imagine are sens în mintea noastră de ce a a apărut frica. Toți am putea fi de acord că trebuie să iți fie frica de un tigru. La urma urmei este un animal care este mai puternic decât tine, nu are rațiune, este prădător, este sălbatic și nu o să ezite să te omoare, să te mănânce și te împartă cu puii lui.
Însă de ce ar apărea frica când mergi cu metroul, sau când aștepți autobuzul într-un grup de oameni, de ce ar apărea frica când te pregătești să iți exprimi părerea având un public sau și mai absurd când stai la masa cu prietenii tai cu care știi că ești în siguranță? Unde este tigrul? Tigrul este compus din toate elementele din jurul nostru, care sunt interpretate de propria noastră minte că având potențialul de a ne aduce un prejudiciu, de a ne rani sau de a ne crea o stare de disconfort pe care noi nu dorim să o experimentăm ci să o evitam. Iar intre o stare de disconfort de nesuportat și tigru nu este nici o diferență în sistemul nostru nervos.
Acum ne putem gândi că fricile sunt foarte diferite de la individ la individ. Ne putem gândi că unei persoane îi este frică de șerpi, altcuiva nu. Cuiva îi este frică să vorbească în public, altcuiva nu. etc.
Cine decide de ce și de ce ne este frică? Răspunsul este o mică structură din creierul nostru cunoscută sub denumirea de amigdală dar nu numai. Există o primă data pentru toate experiențele pe care le avem care sunt experimentate la nivel corporal prin intermediul simțurilor. Aceste prime experiențe rămân reper pentru următoarele experiențe similare. Iar în funcție de modul în care am experimentat și răspuns la o situație, o vom evita sau vom caută repetarea ei. Aceste răspunsuri în timp se cristalizează și devin răspunsuri automate.
Experții din neuroștiință au descoperit că informațiile despre elementele înfricoșătoare din mediu, pot ajunge la amigdală înainte de a fi conștienți că există ceva de care să ne fie frica. Există o cale care merge de la talamus ( o alta structură a creierului care are rolul unui releu, o primă stație care primește informațiile din mediul înconjurător și le verifica potențialul dăunător) la amigdală ( cea care decide care răspuns este mai potrivit pentru a supraviețui) , prin care informațiile senzoriale despre ce este periculos în mediul înconjurător sunt transmise, înainte că informația să fie procesată în mod conștient de cortexul cerebral. Acest lucru permite inițierea unei reacții înainte de a avea timp să gândim la ce este înfricoșător. Este un răspuns reflexiv care este parte din intuiție.
De exemplu: dacă mergi prin pădure și un șarpe se îndreaptă către tine până vei conștientiza tu ce se întâmplă, corpul tău va fi deja pregătit să răspundă într-un fel sau altul. Și ce bine! Pentru că această abilitate de a mapa și a raspunde intuitiv la un pericol ne poate salva viața.
Frica este e o emoție normală, un răspuns corporal arhaic și un proces la fel de natural ca respirația. Este ceva care sta în slujba vieții și are nevoie să fie normalizată, înțeleasă și acceptată.
Vă îmbrățișez.
Denisa”
