Biologia iubirii
Pentru a înțelege ce se întâmplă din punct de vedere biologic cu noi atunci când ne despărțim de partenerii nostri, este nevoie să ne întoarcem la momentul în care ne-am îndrăgostit.
Când ne îndrăgostim, creierul nostru iese din programul lui de bază și începe să facă lucruri în plus. Începe să secrete mai mulți hormoni ai fericirii și începe să se simtă ,,high all the time”. Ba chiar îți dă insomnie de atâta fericire tradusă printr-un execes de neurotransmițători. Acest cocktail de hormoni ne privează de realitatea obiectivă, cu alte cuvinte, nu suntem capabili să îl vedem pe celălalt printr-o lentilă clară și cât mai aproape de realitate, ignorând astfel toate nepotrivirile. Și ăsta este începutul: faza de dorință.
Există trei faze hormonale ale relațiilor de cuplu. În fiecare fază creierul secretă un alt set de hormoni responsabili de senzațiile pe care le avem în corp, de gândurile noastre și de comportamentul nostru. În prima fază, cea de dorință, creierul este luat pe sus de estrogen și testosteron. În a doua etapă, cea de atracție, creierul este asaltat de dopamină, norepinefrină și serotonină iar în a treia fază, cea a atașamentului apare oxitocina și vasopresina. Practic, până aici, creierul nostru ne furnizează droguri.
Ce se întâmplă când apare despărțirea în oricare din aceste faze ? Intrăm în sevraj.
În starea de „sevraj”, încercăm să înlocuim toți hormonii de mai sus cu substanțe sau alți parteneri care să ne facă să ne simțim la fel cum ne-am mai simțit! Cu cât îndrăgostirea este într-o fază mai înaintată, cu atât sevrajul este mai adânc.
Să înțelegem importanța părții biologice, hormonale, este o parte importantă în procesul de despărțire însă este doar o parte. Nu este de ajuns să înțelegem de ce ne este așa de greu și să luăm decizia să nu ne mai fie. Este nevoie și de susținere și suport emoțional.
Te îmbrățișez cu iubire!
