Ce este iubirea? Din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să definească iubirea. Filozofii greci au contemplat îndelung la ideea iubirii pentru filozofie, pentru adevăr, pentru dreptate, pentru zei și zeițe, pentru univers, pentru frumusețe, pentru familie, pentru prieteni, pentru parteneri de același sex și parteneri de sex opus. Au ajuns la concluzia că iubirea profundă care implică și altceva decât partea carnală este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu toții cunoaștem expresia de iubire platonică. Un concept adus de însuși Platon care susține ideea de iubire romantică și erotism care împreună formează iubirea adevărată și înalță spiritul, cu condiția ca omul să se regăsească pe sine și conexiunea cu divinitatea prin acea legătură de iubire. Cu alte cuvinte, Platon accentuează spiritualitatea și legătura cu Divinul prin intermediul iubirii.
O alta idee a iubirii este adusă de Aristotel care aboredeaza iubirea că un sentiment de prietenie, iubirea că o virtute generală, o capacitate de a iubi ce e frumos. El afirmă că legătura dintre doi oameni este mai degrabă practică și are un scop precis. Acela de a procrea. El aduce și teoria polaritățîi sexelor în care un bărbat reprezintă un principiu activ și femeia un principiu pasiv, care împreună pot da o formă creatoare.
Problema iubirii la greci s-a rezolvat atunci când ei au hotărât să îi dea o denumire în funcție de felul iubirii. Așa au apărut eros, philia și agape. Eros face referire la dragsotea romantică, iubirea erotică dintre parteneri, philia este iubirea frățească, iubirea dintre membrii unei familii și agape reprezintă iubirea pentru Divinitate, Univers, văzută că cea mai înaltă formă de iubire.
La prima strigare toți putem spune că am iubit pe cineva, că iubim pe cineva sau că în viitor sperăm la a mai iubi. Indiferent că vorbim de familie, partener, un animal de companie, o idee filozofică, se pare că omul este făcut să iubească într-o formă sau alta.
Din punct de vedere biologic iubirea se traduce ca un cocktail de substanțe chimice eliberate de sistemul nervos în organism. De la dopamină, norepinefrină și serotonină la oxitocină și vasopresină. Practic toate ingredientele că noi să simtitm o stare euforică.
Astăzi specialiștii în neutroștiintă privesc iubirea că pe o fază de care avem nevoie și pentru care suntem echipați biologic, ca o perioada care are rolul de a ne ajuta să ne găsim parteneri sexuali,o rampă spre împlinirea nevoilor biologice, sociale și psihologice. Astăzi, se pare că iubirea este definită în moduri în care o putem măsura.
Din punct de vedere psihologic, iubirea, mai ales cea romantică, poate fi văzut că o repetiție inconștientă constantă a unor relații semnificative cu diferite persoane cu care ne-am format relații de atașament în copilărie, din diferite nevoi. Și aici poate cele mai importante sunt, nevoia de cunoscut și reparație.
Însă nu toată lumea este de acord că iubirea este doar un cocktail de substanțe chimice, o repetiție a unor relațîi din copilărie sau doar o nevoie de a procreea.
Există acest ideal al prințului și al prințesei care pe un cal alb pleacă spre răsărit și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ideal întreținut de cărțile de povești, filme și poate chiar însăși nevoia omului de a se contopi cu ceva perfect.
Toate cele de mai sunt perfect valabile și pot coexista în pace sau în conflict în psihicul omului. Ce este cert, avem nevoie de iubire într-o formă sau alta.
